am auzit ca ar exista
cate o pereche de ochelari magici
pentru fiecare dintre noi...
ca, privind prin ei,
lumea arata altfel,
oamenii-s mai frumosi,
mai vii, mai zambitori,
si poti vedea in orice intamplare
samburele ei de lumina, ca intr-un dar.
nu stiu daca ochelarii acestia
ne schimba pe noi sau schimba ce-i in jur,
stiu doar ca stralucirea vie pe care o traim
e peste tot, venind din tot.
oricat s-au straduit altii sa m-ajute
sa gasesc perechea mea,
n-au reusit...
pentru ca, la fel ca in povestea bunicii,
eu umblam cu ei pe nas, dintotdeauna,
doar ca... tineam pleoapele aplecate
ca niste cortine in fata adevarului.
mai inchid ochii si acum, uneori,
pentru ca prea-s frumosi oamenii vazuti prin lentilele lor,
prea e albastru cerul
si prea luminos totul...
o sa stii ca m-am obisnuit cu ei
atunci cand o sa ma vezi zambindu-ti tot timpul
si o sa simti ca te vad, cu adevarat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu