Din si despre Fericire

fericirea suntem noi

aflati mereu in cautarea noastra.

ne jucam ascunzandu-ne de rasuflarea ei,

punem mainile la ochi, sa nu ii vedem culorile,

ne astupam urechile, sa nu o auzim...

si nu ne dam seama

ca ea nu ne vorbeste, nici nu ni se-arata,

o simte doar sufletul nostru

si intotdeauna, dar intodeauna,

stie cand o intalneste.

el nu o confunda

nici cu entuziasmul micilor sau marilor noastre impliniri,

nici cu uitate, pierdute sau regasite vise,

nici cu ceea ce ne dorim sau primim de la ceilalti...

fericirea e sufletul nostru atunci cand se deschide,

si, liber, isi ofera tainele si frumusetea,   

e-n bratele noastre cand imbratiseaza

si-n ochii nostri cand ne oglindesc adancimile.

fericirea suntem noi, spunand lumii si vietii,

un "te iubesc" fara nicio masca si fara nicio teama.

am invatat sa ni se para

ca e departe, ca n-o putem ajunge,

si ne multumim cu mult mai putin,

gasindu-ne scuze si, treptat, renuntand...

dar ziua in care ceva se intampla

si-n noi se trezeste o neasteptata lumina,

e semn ca fericirea ne-a gasit

aducandu-ne, drept raspuns, toata iubirea vietii si a lumii-ntregi.

nu stiu cum altfel sa o spun...

decat ca noi suntem, cu adevarat, fericirea noastra.