de ce ne infioara, oare, un cimitir?
sa fie pentru ca acolo, pamantul si aerul
sunt trupul si suflarea necunoscutului...?
si speriati, tresarim mult prea des,
cand intalnim ceea ce negam,
cand ne ascundem si speram sa dispara....
oare de aceea ne inconjuram
de cat mai mult cunoscut
si freamatul noului nu il mai auzim?
nu stim inca,
dar asa ne inconjuram, de fapt,
de propriile noastre cimitire...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu