Mereu primavara...

Credeam, ca toata lumea, ca viata fiecarui om are anotimpurile ei...

ca adolescenta e primavaratica, 
ca in tineretea adulta canta bogatia verii,

ca maturitatea mai tarzie rodeste precum toamna, 
iar batranetea isi gaseste odihna in simplitatea rece a iernii ...

M-am razgandit...cred ca miscarea sufletelor noastre este aceeasi cu miscarea primaverii...

o regasesc in renuntarea la vechiul care nu ne mai foloseste, 

si imbratisarea noului - cu toata prospetimea, nebunia, parfumul si aripile lui ...

o regasesc in nesfarsita creativitate, 
in bucuria de a explora noi si noi moduri de a fi, de a darui...

Cand primavara deseneaza frunzele pe ramuri si florile pe camp, 

poate ca-si aminteste de alte frunze si alte flori, din anii ce-au trecut,

dar nu le mai repeta...

cumva, in lumea din care vine primavara,
par sa existe infinit de multe forme si culori,

pe care le  amesteca in joaca si cu exuberanta le revarsa in lumea noastra.

Da, noi ca oameni avem varste, 
adunam anii si cu tamplele albe ajungem in iarna vietii,

dar sufletele noastre nu apartin acestei lumi, acestui timp, 

ci unui elan continuu care vine de nu stim unde si se indreapta catre nu stim ce, 

dar care-i mereu proaspat, viu si tanar, ca Viata care se-nnoieste primavara...

Poate de accea zambim mai usor sub pomii infloriti...
pentru ca inflorirea lor ne aminteste 

de inflorirea noastra fara inceputuri si fara sfarsituri...

(31 martie 2012)

Richard Bach

Dacă alegi siguranţa în locul fericirii, o vei avea, însă cu acest preţ.

Nu există greşeli. Întâmplările pe care le atragi asupra ta, oricât de neplăcute ar fi ele, sunt absolut necesare pentru ca tu să înveţi ceea ce trebuie să ştii. Fiecare pas pe care îl faci este necesar pentru ca tu să ajungi la ţelul pe care ţi l-ai propus.

Nu există o problemă care să nu îţi lase un dar după ce trece. Cauţi problemele pentru că ai nevoie de darurile lor.

Unii spun să înduri, unii spun să slujeşti, unii să te detaşezi. Dar cine îţi spune să găseşti ceea ce este cu adevărat bine pentru tine?

Herman Hesse...

Fiecare om îşi are sufletul lui, pe care nu poate să-l amestece cu altul. Doi oameni se pot îndrepta unul către celălalt, pot vorbi unul cu altul şi pot fi foarte apropiaţi. Dar sufletele lor sunt ca nişte flori, fiecare a prins rădăcini în locul lui şi nici unul nu poate veni la celălalt, altminteri ar trebui să-şi părăsească rădăcina şi asta nu poate s-o facă. Florile îşi împrăştie mireasma şi sămânţa pentru că doresc foarte mult să fie împreună; dar floarea nu poate face nimic pentru ca sămânţa să ajungă la locul potrivit, acest lucru îl face vântul, iar acesta vine şi pleacă mereu cum şi când îi e voia.

Nu există decât o manieră de a ajunge la înţelepciune; o singură credinţă, o singură înţelegere conduce acolo: certitudinea că Dumnezeu este în noi. Şcolile, bisericile şi întreaga cultură, inclusiv ştiinţele, nu fac decât să denatureze acest adevăr, în mod constant trădat şi învăţat strâmb.

Jung...

E important să avem un secret şi presimţirea a ceva ce nu poate fi cunoscut. Ne umple viaţa cu o nuanţă de impersonal, cu un numinosum. Cine n-a făcut niciodată experienţa acestui lucru a pierdut ceva esenţial. Omul trebuie să simtă că trăieşte într-o lume care este misterioasă într-o anumită privinţă, să simtă că în ea se întâmplă şi lucruri a căror experienţă o poate face, chiar dacă rămân inexplicabile, şi nu numai acelea care se desfăşoară în limitele aşteptărilor. Neaşteptatul şi incredibilul ţin de această lume. Numai atunci viaţa este întreagă. Pentru mine, lumea a fost de la bun început infinit de mare si de insesizabilă.

Cel mai mărunt dintre lucruri care are o semnificaţie valorează mai mult în viaţă decât cel mai mare dintre lucruri, lipsit de ea.

Întâlnirea dintre doi oameni este precum contactul dintre două substanţe chimice: dacă există o reacţie, amândoi suferă o transformare.

Cel care se apără de nou, de străin, regresând spre trecut, este în aceeaşi condiţie neurotică ca şi cel ce se identifică cu noul, fugind de trecut. Singura deosebire este că unul se înstrăinează de trecut, iar celălalt - de viitor. Amândoi fac, în principiu, acelaşi lucru: îşi salvează îngustimea conştientului, în loc să lase conflictul contradicţiilor să izbucnească, sfărâmând totul, spre a-şi construi apoi o stare de conştientă de nivel mai înalt şi cu orizont mai larg.

Eckhart Tolle could be right :)

Suferinţa este necesară până când înţelegi că ea nu e necesară.

Nu aranjându-ţi altfel circumstanţele vieţii îţi vei găsi liniştea, ci dându-ţi seama cine eşti la cel mai profund nivel.

Dacă nu vă puteţi simţi împăcat atunci când sunteţi singur, veţi căuta o relaţie pentru a vă acoperi sentimentul de disconfort. Puteţi fi sigur că această formă de disconfort va apărea într-o formă sau alta în relaţie şi că vă veţi considera probabil partenerul răspunzător pentru acest lucru.

Nu puteţi primi ceea ce nu oferiţi. Curgerea în exterior determină şi curgerea spre interior.

Cuvântul "iluminare" evocă într-un fel ideea unei realizări supraomeneşti, iar sinele fals vrea să perpetueze această idee; dar aceasta este pur şi simplu starea dumneavoastră naturală, trăirea identităţii cu Fiinţa. Este o stare de conectare la ceva incomensurabil şi indestructibil, la ceva care, aproape paradoxal, sunteţi în esenţă dumneavoastră, dar care, cu toate acestea, vă depăşeşte cu mult. Ea înseamnă regăsirea naturii dumneavoastre adevărate, dincolo de nume şi de înfăţişare. Incapacitatea de a simţi această conectare dă naştere iluziei separării — separare de propria persoană şi de lumea care vă înconjoară. Atunci vă percepeţi, conştient sau inconştient, ca pe un fragment izolat. Apare frica, iar conflictul interior devine starea normală.

Dragostea pe care majoritatea cuplurilor o experimentează este bazată pe o nevoie de completare. Întotdeauna te vei îndrăgosti de cineva care îţi răspunde nevoilor ego-ului tău, pentru a înlocui o dependenţă şi pentru a da un nou sens vieţii tale. În acest fel frica şi lipsa sunt înlocuite de dragoste.

Fiecare dependenţă îşi are sursa în refuzul tău de a-ţi înfrunta durerea proprie. Fiecare dependenţă începe cu durere şi se termină cu durere. După ce euforia dependenţei trece, şi mai multă durere va ieşi la iveală, pentru că ea era deja ascunsă în interior. Fiecare dependent ajunge la un punct unde nu mai funcţionează pentru tine, şi atunci vei simţi şi mai multă durere decât ai simţit vreodată.

Can this be true...?

You are not IN the universe, you ARE the universe, an intrinsic part of it. Ultimately you are not a person, but a focal point where the universe is becoming conscious of itself. What an amazing miracle. (Eckhart Tolle)

Libertate

Cea mai frumoasa relatie intre doi oameni este relatia dintre doua libertati, iar o intalnire dureaza tot atat cat dureaza libertatea... 

(Adrian Nuta in "Inocenta si Inchipuire")

Reflectii...

Osho, Echart Tolle, Deepak Chopra... pe masura ce am citit din ei, am pus deoparte reflectiile in care am simtit ca ma regasesc. Am luat azi agenda si transcriu cateva din ele:) :

Raspunsul e ceva viu fata de o situatie.
Reactia e doar un obicei inradacinat.
Daca ai raspuns situatiei, atunci ceva a inflorit in tine, ai simtit o anumita tacere, o binecuvantare, o nemiscare.Ori de cate ori exista un raspuns simti o inflorire interioara.
Ori de cate ori reactionezi, esti ca un robot. Reactia e intotdeauna a partii si niciodata a intregului. Raspunsul e mereu al intregului...
Apari imperfect nu pentru ca esti astfel, ci pentru ca esti o perfectiune care creste, care se dezvolta.

Inainte de a putea imbratisa cu adevarat lumina, trebuie sa iti dai seama de intuneric.

Orice situatie asupra careia nu mai ai control iti ofera ocazia de a iubi si de a avea incredere.

Nu face din ranile tale o poveste romantica si nici nu-ti face o identitate din neputinta ta, sau din starea ta de disconfort. Ranile exista pentru a redestepta intregirea. Indiferent cat de prost te simti, esenta ta este intreaga, dinamica si libera. Ea asteapta doar sa ai incredere.

Nu conteaza cat de "bune" crezi ca sunt lucrurile, ele pot fi mai bune. Prin urmare, fii deschis. Nu inchide toate posibilitatile spre un nou adevar, numai pentru ca te-ai simtit foarte confortabil in cadrul celui vechi. Viata incepe acolo unde se termina zona ta de confort.

A te trada pe tine insuti pentru ca sa nu-l tradezi pe celalat inseamna tot tradare. Este cea mai inalta forma de tradare.

Viata inseamna daruire de cea mai inalta calitate si nu primire de cea mai inalta calitate.
Viata nu inseamna "a te uita la ce primesti". Viata inseamna "a te uita la ce dai" si pentru a face aceasta trebuie sa uiti ce ti-au facut altii, sa-i ierti - in special pe cei care nu "ti-au dat" ceea ce tu credeai ca "urma sa primesti"...

Cea mai mare complexitate este cea mai mare simplitate.

Adevarul nu este niciodata o greseala, dar a spune adevarul unei persoane nepregatita sa-l auda poate sa fie o greseala. Rostirea unui adevar ajuta sau raneste. De aceea, sa-l rostesti mereu cu iubire.

Fiinta potrivita pentru tine ca partener de viata are acel lucru care tie iti este absolut si indiscutabil necesar intr-o relatie, fara a fi nevoie sa ii aduci nicio modificare. Persoana potrivita e cea cu care vei avea in comun ceva-despre care-nici-macar-nu-i-nevoie-sa-vorbesti pentru ca e de la sine inteles - si vei descoperi asta foarte devreme in relatia ta...Este persoana care te va face sa te simti in cel mai autentic, mai complet si mai fericit mod cu putinta tu insuti...

Viata se desfasoara conform cu intentiile tale. Viata nu este un proces de descoperire, adica "Hai sa vedem ce se mai intampla". Viata este un proces de creatie, adica "Hai sa alegem ce se intampla".

A iubi pe cineva nu are nicio legatura cu a avea nevoie de acea persoana.

Niciodata sa nu preiei raspunsul altuia, niciodata sa nu renunti la cine esti si niciodata sa nu incetezi de a explora cine ai putea sa fii, daca ai trece la nivelul urmator.

O relatie autentica te solicita sa evoluezi in intelepciune si forta emotionala.

de ce imi place Neale Donald Walsch...

• Frica ne înfăşoară corpurile în haine. Dragostea ne permite să stăm goi. Frica înhaţă şi acaparează tot ce avem, dragostea dăruieşte tot ce avem. Frica îmbrăţişează averi, dragostea îmbrăţişează pe cel iubit. Frica ţine strâns, dragostea dă drumul. Frica înveninează, dragostea mângâie. Frica atacă, dragostea iartă.
• Nimeni nu vine către voi în mod accidental.
• Sufletul tău înţelege ceea ce mintea nu poate să conceapă.
• A avea nevoie de cineva este cel mai rapid mod de a omorî o relaţie.
• Sentimentele sunt limbajul sufletului, dar trebuie să vă asiguraţi că daţi ascultare adevăratelor sentimente şi nu unui model contrafăcut, construit în mintea voastră.
• Marele har a lui Iisus a fost că El i-a văzut pe toţi aşa cum erau ei cu adevărat; El a refuzat să accepte aparenţele. El a refuzat să creadă ceea ce credeau alţii despre ei înşişi. El a avut întotdeauna gândirea cea mai înaltă şi întotdeauna i-a invitat şi pe ceilalţi să o aibă.
• Toate acţiunile oamenilor sunt motivate la nivelul cel mai profund de una din cele două emoţii - frica sau dragostea. Există, într-adevăr, numai două emoţii - numai două cuvinte în limbajul sufletului.
• Sunt încurajat de Dumnezeu să mă iert pe mine însumi pentru eşecurile mele şi să nu trăiesc în frică şi vină, ci să mă străduiesc în permanenţă - să continui să mă străduiesc - pentru a trăi experienţa unei viziuni mai înalte.
• Scopul unei relaţii este de a decide ce parte din tine ai vrea "să se a­rate", nu ce parte din celălalt ai putea să capturezi şi să păstrezi.
• Într-un moment critic din orice relaţie umană există o singură întrebare: Ce ar face dragostea acum?
• Dacă vrei să ştii ce adevăr găseşti tu într-o anumită situaţie, gândeş­te-te ce simţi faţă de ea.
• Atunci când viaţa este trăită din punctul de vedere al controlului pre­judiciilor sau al avantajului optim, se pierde adevăratul beneficiu în vi­aţă. Se risipeşte ocazia. Se pierde şansa. Pentru că, o viaţă trăită astfel este o viaţă trăită din frică - iar o asemenea viaţă este o minciună.
• În fiecare zi caută adevărul, spune adevărul, trăieşte adevărul. Fă aceasta cu tine însuţi şi cu flecare persoană a cărei viaţă o atingi.
  
• Nu poţi să-ţi asumi responsabilitatea pentru cât de bine acceptă celălalt adevărul tău; poţi doar să te asiguri de cât de bine este el comunicat.
• În momentul în care tu făgăduieşti dragostea cea mai înaltă, îţi recunoşti, de fapt, cea mai mare frică. Pentru că primul lucru care te îngrijorează după ce spui "te iubesc" este dacă ţi se va răspunde la fel. Şi, dacă ţi se răspunde la fel, începi imediat să-ţi faci griji că vei pierde dragostea pe care abia ai găsit-o.
• Dumnezeu este energia pe care tu o numeşti imaginaţie. Dumnezeu este creaţie. Dumnezeu este primul gând. Şi Dumnezeu este ultima experienţă. Şi Dumnezeu este to­tul între ele.
  

Tot din Coelho:) ...

• Aşteptarea este dureroasă. Uitarea este dureroasă. Dar cea mai mare suferinţă este aceea de a nu şti ce să faci.
• Dragostea cere să fii alături de fiinţa iubită. Când iubeşti, lucrurile capătă un sens şi mai adânc.
• Pasiunea ne dă semnele care ne călăuzesc viaţa - şi mie îmi revine să descifrez aceste semne.

in Alchimistul

• Atunci când iubim, dorim întotdeauna să fim mai buni decât suntem.
• Într-o clipă din existenţa noastră pierdem controlul asupra vieţii noastre care începe să fie guvernată de soartă. Asta e cea mai gogonată minciună.
• Frica de a suferi e mai rea decât suferinţa însăşi. Nici o inimă n-a suferit când a plecat în căutarea visurilor sale, fiindcă orice clipă de căutare e o clipă de întâlnire cu Dumnezeu şi cu Veşnicia.
• Ora cea mai întunecată era cea dinaintea răsăritului.
• Lumea este numai partea vizibilă a lui Dumnezeu. Alchimia înseamnă să aduci în plan material perfecţiunea spirituală.
• Iubirea nu-l împiedică niciodată pe un om să-şi urmeze Legenda Personală. Iar când se întâmplă asta, este pentru că nu era Iubirea Adevărată, aceea care vorbeşte Limbajul Lumii.
• Nimeni nu se sperie de necunoscut, pentru că oricine poate să dobândească orice vrea şi îi face trebuinţă. Ne temem doar să nu pierdem ce avem.

in La Raul Piedra am sezut si-am plans

• Trebuie să riscăm. Vom înţelege pe deplin minunea vieţii doar când vom lăsa să se întâmple imprevizibilul.
• O cădere de la etajul trei e la fel ca una de la etajul o sută. Dacă tot ar fi să cad, măcar să cad de la înălţime mare.

in Vrajitoarea din Portobello

• De multe ori cea mai bună formă de a afla cine suntem este aceea de a şti cum ne văd ceilalţi. Asta nu înseamnă că vom face cum vor ei, dar cel puţin ne cunoaştem mai bine.

in Unsprezece minute:

• Care e lucrul cel mai important în viaţa asta? Să trăiesc sau să mă prefac că trăiesc?
• Dorinţa profundă, dorinţa cea mai reală este aceea de a te apropia de cineva.
• Pe om timpul nu-l transformă, învăţătura nu-l transformă, unicul lucru care te poate face să-ţi schimbi gândurile e dragostea.
• Să păstreze aparenţele... de ce-o fi fost lumea atât de preocupată de aparenţele ei?
• A visa e foarte comod, de vreme ce nu suntem obligaţi să punem în practică ceea ce plănuim.

in Zahir:

  

• Lumea va fi adevărată atunci când omul va şti să iubească - până atunci, vom trăi crezând că ştim ce e dragostea, dar vom fi lipsiţi de curajul de a o înfrunta aşa cum este ea. Dragostea este o forţă sălbatică.

in Brida:

• Câteodată o apucăm pe un drum doar pentru că nu credem în el. E mai uşor, nu trebuie decât să demonstrăm că nu este drumul nostru. Dar când încep să se întâmple tot felul de lucruri şi drumul ni se dezvăluie, ne e teamă să mergem mai departe.
• Drumul înţelepciunii înseamnă să nu-ţi fie teamă să greşeşti

in Diavolul si Domnisoara Prym

• Omul are nevoie de ceea ce este mai rău în el ca să realizeze ceea ce este mai bun în el.
• Toată viaţa omului se rezumă la căutarea Celeilalte părţi, a jumătăţii, chiar dacă pretinde că aleargă după inţelepciune, după bani sau după putere. Orice ar obţine va fi incomplet dacă nu va reuşi să-şi găsească Cealaltă parte.

din cartile lui Paulo Coelho...

in "Unsprezece minute":

• Dragostea cea mi puternică este cea care-şi poate manifesta slăbiciunea.
• Am plonjat în adâncul sufletului meu şi ştiu că încă mai vreau lucruri bune, multe lucruri bune de la viaţa asta.
• Dacă vorba e să înaintăm în viaţă, trebuie să înţelegem faptul că ceea ce e "bunişor" e foarte diferit de ceea ce este "cel mai bun".
• Dacă e să fiu credincioasă faţă de cineva sau de ceva, în primul rând trebuie să-mi fiu fidelă mie însămi. Dacă e să caut dragostea adevărată, mai întâi trebuie să mă satur de iubirile mediocre pe care le-am întâlnit.
• Să te îndepărtezi de pasiune sau să i te abandonezi orbeşte, care dintre aceste două atitudini e cea mai puţin distructivă?
• Viaţa este uneori foarte zgârcită: trec zile, săptămâni, luni şi ani fără să simţi nimic nou. Totuşi, odată ce se deschide o uşă, o adevărată avalanşă pătrunde prin spaţiul deschis. Acum nu ai nimic, iar în clipa următoare ai mai mult decât poţi accepta.
• Când îl face pe cineva să descopere ceva, profesorul descoperă şi el în cele din urmă ceva nou 
• M-am simţit rănită când i-am pierdut pe bărbaţii de care m-am îndrăgostit. Astăzi sunt convinsă de faptul că nimeni nu pierde pe nimeni, fiindcă nimeni nu posedă pe nimeni. Asta e adevărata experienţă a libertăţii: să ai lucrul cel mai important din lume, fără a-l poseda.
• Dragostea nu este în celălalt, este în noi înşine; noi o trezim. Dar pentru trezirea asta avem nevoie de altul. Universul are sens doar când avem cu cine să ne împărtăşim emoţiile.

in "Zahir":

• De aceea e aşa de important să laşi anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să înţeleagă că nimeni nu trişează, uneori câştigăm, alteori pierdem. Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea. Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta. Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful. Încetează să mai fii cine erai şi transformă-te în cine eşti!
• E de ajuns să fii atent, lecţiile vin întotdeauna atunci când eşti pregătit, iar dacă eşti atent la semne, vei afla mereu tot ce-ţi trebuie pentru pasul următor.

 in " La râul Piedra am şezut şi-am plâns"

• Rareori ne dăm seama că suntem împresuraţi de Extraordinar. Miracolele se întâmplă în jurul nostru.
• Trebuie să căutăm dragostea acolo unde suntem, chiar dacă asta ne-ar costa ceasuri, zile, săptămâni de decepţii şi tristeţii. Căci în clipa în care pornim în căutarea iubirii, şi ea porneşte în întâmpinarea noastră. Şi ne salvează.
• Niciodată nu putem judeca viaţa celorlaţi, pentru că fiecare îşi cunoaşte propria durere şi renunţare. Una este să crezi că eşti pe drumul cel bun şi alta e să crezi că drumul tău e unic.

 in "Alchimistul"

• Când toate zilele sunt egale înseamnă că oamenii au încetat să vadă lucrurile bune care au apărut în viaţa lor de câte ori soarele traversează bolta. 
• Când îţi doreşti ceva cu adevărat, tot Universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău.
• Când avem în faţa ochilor nişte mari comori, nu ne dăm seama niciodată. Fiindcă oamenii nu cred în comori.
• Iubeşti pentru că iubeşti. Nu există niciun motiv pentru ca să iubeşti.
• Iubirea nu-l împiedică niciodată pe un om să-şi urmeze Legenda Personală.
• Nimeni nu reuşeşte să fugă de propria inimă. De aceea e mai bine să asculţi ce spune. Pentru ca niciodată să nu vină o lovitură pe care n-o aştepţi.
• În toate momentele vieţii noastre există lucruri care s-ar fi putut întâmpla, dar până la urmă nu s-au întâmplat. Există clipe magice care trec neobservate şi brusc mâna Universului ne schimbă destinul.
• Acceptăm adevărul numai după ce l-am negat din tot sufletul.

 in "Al cincilea munte":

• Dragostea poate fi o experienţă mai înspăimântătoare decât aceea de a te afla faţă în faţă cu un arcaş care ţinteşte spre inima ta. Dacă săgeata îşi nimereşte ţinta, eşti mort şi de restul are grijă Dumnezeu. Dacă te loveşte dragostea, trebuie să-ţi asumi singur consecinţele.

Sailor Moon :D

din vremea cand urmaream cu entuziasm Sailor Moon (adica in scoala generala :) )

...asta am desenat atunci din memorie...

asta am gasit azi pe net... 

din fericire, nu eram foarte departe de personajele reale :P

Spanish dancer (creion)

Padurea noaptea (acuarela)

Iarna (acuarela)

Peisaj in acuarela

Christmas Night (in acuarela)

Apus (Paint)

Visul unei sirene (Paint)

O insula (Paint)

Twin trees (Paint)

Livada inflorita (Paint)

In faptul diminetii

(1999)

In faptul diminetii

        cand tainicele soapte

Incep sa se desprinda

        usor-usor din  noapte,

Prin falnica padure

        curge un zambet mare...

Vazduhul viu miroase

       a brazi si-a lacramioare.

Proaspete adieri

        in alba dimineata,

Destrama, printre crengi

        marunti aburi de ceata...

Deodata, risipesc

        a muntilor tacere

Cu-al lor delir nebun

        voioase randunele...

Maret si-ncet se-nalta

       in zarea cea senina

Al soarelui disc rosu

      varsand calda-i lumina.

Privelistea-i sublima...

       paduri si munti si dealuri

Scaldate sunt deodata

       de aurite valuri.

Surade primavara

       cu viu miros de flori

Cu soare cald si vesel

       in fragedele zori.

In iarba stralucesc

       bobitele de roua;

Incepe, pentru toti,

       o zi frumoasa, noua.

...In faptul diminetii,

             in rasarit de soare,

Se-nalta, viu si proaspat,

            a brazilor suflare...

Nasterea lui Iisus

(decembrie 1999)

Fulgi mari de nea din cer se scuturau

peste campie, fara incetare...

pe-un drum pustiu, doi calatori mergeau,

cu greu croindu-si calea prin ninsoare.

Prin frig, in noaptea rece si tarzie,

o tanara femeie si-un barbat

inaintau pe drumul de campie

s-ajunga-ntr-un oras apropiat.

Pe un magar cuminte si trudit

femeia tanara calatorea

si uneori, sub gerul otelit,

in pumnii ingetati de frig sufa...

Ajuns-au in oras, cu chin amarnic,

si-au colindat pe strazi, dar fara rost,

batand din poarta-n poarta - insa zadarnic,

caci n-au gasit la nimeni adapost.

Abia intr-un staul de-animale

aflat-au ei un loc sa se-odihneasca,

si-n noapte-aceea, tinerei Fecioare

sositu-i-a chiar ceasul ca sa nasca.

Zapada a-ncetat a mai cadea,

iar gerul dintr-odat' s-a domolit.

o mandra si stralucitoare stea,

pe cerul limpede atunci a rasarit.

Pe ale stelei raze de lumina,

toti ingerii au coborat de sus

cu crini in maini, si-n noaptea cea senina

cantau in cor, slavindu-L pe Iisus...

Putea-n palate de-aur sa se nasca

El, Fiu al Dumnezeului cel Mare,

dar oamenii n-au vrut ca sa-L primeasca,

si S-a nascut in ieslea de-animale.

Mantuitorul nostru-ar fi putut

sa vina-n lume intr-o mandra-odaie

dar Domnu-n iese-umila S-a nascut,

avand ca asternut doar fan si paie.

De-atuncea, an de an, in Noaptea Sfanta,

o minunata stea pe cer rasare,

si ingeri coborati pe raze canta

slavind pe Fiul Domnului cel Mare. :)

Mamei

(martie, 2000)

Cand zarea de argint se lumina,

pornit-am vesela pe o carare,

caci ziua-ceea era o zi mare:

iubita mama, era ziua ta!

Zvonea padurea-n acea dimineata

de-al pasarilor vesel cirirpit,

si-n jur cu bucurie am simtit

plutind o mare dragoste de viata.

Si tot mergand desculta pe carare,

mereu spre tine gandul imi zbura,

si-aievea te vedeam, 'naintea mea,

cu ochi senini, si-n par - raze de soare...

La rau imi esti alaturi, si la bine,

si niciodata eu nu voi uita

privirea-ti blanda si iubirea ta...

esti, scumpa mama, vesnic langa mine.

Umbra-n padure era inca rara,

prin crengi un vanticel abia-adia,

iar tu, precum natura, mama mea,

vei fi mereu o alba primavara.

Cand soarele in zari se inalta

scaldand padurea-n valuri de lumina,

cu pas vioi si inima senina

pornit-am iar la drum spre casa mea

Iar tu-mi iesit-ai in intampinare;

cu bucurie-n brate te-am luat,

ti-am spus ca te iubesc, apoi ti-am dat

un proaspat buchetel de lacramioare :)

Pe malul marii..

Pe plaja aurie stau, singura, la soare...

ascult fosnirea verde a undelor sarate,

privesc albastra, calma, nemarginita mare,

ce se intinde pana in zari indepartate...

Simt briza racoroasa, ce-n aer bland adie,

vad pescarusii albi, ce lin deasupra zboara,

si mi-e atat de bine pe plaja aurie,

sub cerul 'nalt, albastru, in plina zi de vara.

Minune in zori de aprilie...

Desi visasem noaptea-ntreaga

livada singura si neagra,

Cand am deschis fereastra-n zori,

livada se-mbracase-n flori..

Albastru, cerul stralucea,

iar primavara-n pomi zambea;

Venea o raza de la soare,

si mangaia un pom in floare.

Livada stralucea de viata,

o dimineata-n dimineata,

Hohot de flori, voios si fin,

pe al luminii-obraz senin...

Primavara-n padure...

Un mic si gingas ghiocel,

de sub zapada rasarit:

                un mandru mesager...

Un firicel de iarba noua,

pe care stralucesc in soare

                bobitele de roua...

Parfum de glie jilavita

'naltat din loc in loc, pe unde

               zapada e topita.

Cateva frunze rasarite

din muguri, cateva

               crengute inverzite...

O blanda, proaspata-adiere

ce-aduce pe-aripi un suav 

              miros de viorele.

Un cer senin si luminos,

inalt, de-un minunat

              albastru racoros...

Despre Rugaciune

Kahlil Gibran, in "Profetul":

Nu aş putea să vă învăţ cum să vă rugaţi cu ajutorul cuvintelor.

Cel Nevăzut nu ascultă vorbele voastre, afară doar dacă El însuşi le pronunţă, prin buzele voastre.

Şi n‑aş putea să vă învăţ rugăciunile mărilor, ale pădurilor şi ale munţilor,

Însă voi, care v‑aţi născut în munţi, ori în păduri, sau pe mări, puteţi afla aceste rugăciuni în inima voastră.

Iar dacă veţi asculta, numai, în taina nopţii le veţi auzi şoptind în tăcere:

„Creatorule, tu, care eşti eul nostru înaripat, în firea noastră voinţa ta voieşte,

În dorinţa noastră dorinţa ta arde,

Puterea ta e în noi, dorind să ne schimbe nopţile – care ale tale sunt – în zile, care ale tale sunt, de asemenea.

Noi nu putem să‑ţi cerem nimic, deoarece tu ne cunoşti trebuinţele înainte ca ele să se ivit înlăuntrul nostru.

Tu eşti trebuinţa noastră şi, dăruindu‑ne cât mai mult din tine, totul ne dărui.

Despre iubire...

• “Fiecare inima canta un cantec incomplet, pana cand o alta inima ii raspunde fredonand. Cei care isi doresc sa cante vor gasi mereu un cantec”.                                                                                                                                                                     Platon

• “Cel mai puternic simptom al iubirii este tandretea care devine uneori, insuportabila”.
• “Cea mai mare fericire a vietii este sa fii convins ca esti iubit”.
• “Puterea privirii a fost atat de mult abuzata in povestile de dragoste incat a inceput sa devina necredibila. Prea putin mai indraznesc astazi sa spuna ca doua fiinte s-au indragostit fiindca s-au privit. Si cu toate acestea, asa incepe iubirea; doar asa”

                                                                                      Victor Hugo

• Kahlil Gibran - in "Profetul"

„Când Iubirea vă face semn, urmaţi‑i îndemnul,

Chiar dacă drumurile‑i sunt grele şi prăpăstioase,

Şi când aripile‑i vă cuprind, supuneţi‑vă ei,

Chiar dacă sabia ascunsă‑n penaju‑i v‑ar putea răni,

Iar dacă vocea‑i vă vorbeşte, daţi‑i crezare,

Chiar dacă vocea‑i ar putea să vă sfarme visurile, asemenea vântului din miazănoapte care vă pustieşte grădinile.

Fiindcă, precum iubirea vă încunună, ea trebuie să vă şi crucifice. Precum vă face să creşteţi, ea trebuie să vă şi reteze uscăciunile.

Precum ea se ridică până la înălţimea voastră, alintându‑vă ramurile cele mai fragile care freamătă în lumina Soarelui,

Tot la fel va răzbate până în adâncul rădăcinilor voastre, zdruncinând încleştarea lor cu pământul.

Asemeni snopilor de grâu, ea vă seceră.

Vă treieră pentru a vă descoji.

Vă vântură spre a vă curăţa de pleavă.

Vă macină până la înălbirea făinii.

Vă frământă până ajungeţi foarte supuşi,

Ca apoi să vă hărăzească focului său şi să puteţi deveni pâinea sfântă la ospăţul divin.

Toate acestea vi le va da Iubirea, pentru ca, astfel, să vă puteţi cunoaşte tainele inimii şi astfel să deveniţi o parte din inima Vieţii.

Dar dacă, stăpâniţi de teamă, veţi căuta doar tihna şi plăcerea dragostei,

Atunci e mai bine să vă acoperiţi goliciunea şi să ieşiţi din treierişul Iubirii,

Spre a vă întoarce în lumea fără de anotimpuri, unde veţi râde, dar nu cu întreaga voastră bucurie şi unde veţi plânge, dar nu în toate lacrimile voastre.

Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu ia decât de la sine.

Iubirea nu stăpâneşte şi nu vrea să fie stăpânită,

Fiindcă Iubirii îi este de ajuns Iubirea.

Când iubiţi, nu trebuie să spuneţi: „Creatorul e în inima mea”, ci mai degrabă: „Eu sunt în inima Creatorului”,

Şi să nu credeţi că puteţi croi singuri drumul Iubirii, fiindcă Iubirea, dacă o meritaţi, vă va arăta drumul ea însăşi.

Iubirea nu are nici o altă dorinţă decât aceea de a se împlini.

Dar dacă iubeşti şi trebuie să ai dorinţe, fie ca ele acestea să fie:

Să te topeşti şi să devii izvor ce sursurul în noapte‑şi cântă,

Să cunoşti durerea prea marii duioşii,

Să fii rănit de înţelegerea Iubirii,

Să sângerezi de bunăvoie şi bucurându‑te,

Să te trezeşti în zori cu inima întraripată şi să înalţi mulţumire pentru încă o zi de Iubire,

Să te odihneşti la ceasul amiezii şi să cugeţi la extazul Iubirii,

Să te întorci împăcat acasă la ora amurgului,

Şi apoi, să dormi înălţând în inimă o rugă pentru cel iubit, iar pe buze un cântec de laudă.”

Despre inferioritate

Fiecare se simte inferior într-un fel sau altul. Motivul este neacceptarea faptului că fiecare este unic. Nu se pune problema superiorităţii sau a inferiorităţii. Fiecare face parte dintr-o categorie care îi este proprie, şi din acest lucru nu rezultă nicio comparaţie. Noi nu le-am permis oamenilor să se accepte pe ei înşişi aşa cum sunt. În clipa în care te accepţi aşa cum eşti, fără nicio comparaţie, orice inferioritate şi orice superioritate dispare. În acceptarea totală de sine vei fi liber de aceste complexe de inferioritate sau superioritate. Altfel, vei suferi toată viaţa. Şi nu pot să-mi închipui o fiinţă care să aibă totul în această lume. Unii n-au ezitat să încerce, dar au eşuat lamentabil. Fii doar tu însuţi şi va fi suficient. Eşti acceptat de soare, eşti acceptat de lună, eşti acceptat de arbori, de ocean, de pământ. Ce poţi să îţi doreşti mai mult? Eşti acceptat de întregul univers. Bucură-te şi savurează acest lucru!

Osho (Viata este aici si acum)

Scrisoare catre Eminescu...

Pe-acel taram indepartat

Al vietii far’ de moarte,

Unde ai fost si tu chemat;

De-acolo, de departe,

In lumea-n care ratacesti

Hoinar, pe vesnicie,

S-o intampla sa-ti amintesti

De tara ta, badie.

De graiul nostru ti-o fi dor,

De codri si de munti,

Si dulce susur de izvor

Ti-o place iar s-asculti.

Poate suspini cand ti-amintesti

De-un drag popor al tau,

Si mandre plaiuri romanesti

Ai vrea sa vezi din nou.

Atat de mult te incantau

Povesti si doine, eresuri

Ce-asa frumoase iti pareau

Si pline de-ntelesuri...

De lungi plimbari sub clar de luna

Ti-o fi pesemne dor,

Si-ai vrea s-asculti cum codru-si suna

Frunzisu-ncetisor...

Acuma oare mai iubesti

Cararile pustii,

Unde-ti placea sa hoinaresti

In noptile tarzii ?

Dar plopii fara sot sub care

Adesea te-ai plimbat,

Purtand in suflet intristare

Ii stii? Sau i-ai uitat?...

Si-acei luceferi rasariti

Din umbre-adanci de cetini

Iti mai zambesc ei fericiti ?

Mai sunt ei ai tai prieteni ?

Si iti aduci aminte oare

Cum te plimbai cu draga ta,

Iara deasupra, teiu-n floare

Lin crengile isi scutura ?

Prin crangurile inverzite

Ai vrea sa mai cutreieri, poate;

Prin locurile-ti indragite...

Ti-o fi, badie, dor de toate :

De mare si de rauri,

De luna si de soare,

De lume si pustiuri,

De codri si izvoare.

Ne e si noua dor de tine

Bade Mihai, si cat vom fi,

Cu inimile de dor pline

Te vom cinsti, te vom iubi.