Cineva

stii ce ii spune pamantul

unui fir de iarba,

atunci cand ii hraneste radacina?

sau ce le povesteste luna

tuturor stelelor,

facandu-le sa ramana in jurul ei, cuminti?

acelasi lucru pe care fiecare val

il sopteste fiecarui tarm,

atunci cand se-ntalnesc...

cineva le-a ascultat,

le-a inteles,

dar daca ne spune,

n-o sa mai fim curiosi

sa ne lipim urechile de pamant,

sa privim lung stelele

si, mai ales, sa mergem la malul marii

si sa ne asezam acolo unde

apa e pamant si pamantul e apa.

asa ca tace si ne lasa pe noi sa aflam...

Nou

Sunt unele zile

cand amestecam culorile

intr-un mod nou

si pictam sensuri, zambete si lacrimi,

in forme ce pana ieri nu existau.

Asa cum soarele rasare si apune

in departari inflacarate,

ce ard mereu in alte lumini

si noi suntem chemati sa ne desenam pasii

de fiecare data altfel...

Noul ne sperie, pentru ca doar noul ne trezeste,

ne face sa ne pierdem, pentru a ne regasi,

scuturand tot praful vechi din noi...  

si cand am sorbit din cupa lui,

nimic altceva nu ne va mai potoli, vreodata, setea.

Oare, cand avem atat de multe culori

in care ne putem inmuia pensulele,

de ce ne multumim

sa pictam tablouri atat de asemanatoare

zi dupa zi?