Asteptare

Sa vezi flori pe crengile inca uscate
si ochii albastri ai cerului, dupa pleoapele cenusii ale norilor,

Sa dansezi cu veselia ierbii ce va-mbraca pamantul
si nebunia fluturilor calatori,

Sa te faci mic, mic, mic
si sa te joci sub clopotele ghioceilor, cuibarindu-te sub ele, 

Sa cauti viorele in poieni,
sub ultimele pete de zapada...

Nu conteaza ca afara e inca iarna,
Sufletul tau are haine noi.
Pentru el e deja primavara.

E iar primavara...

Si e iarasi primavara...
se inalta tremurand din inima pamantului,
sarutand radacinile viitoarelor fire de iarba,
ale viitoarelor flori
si ale copacilor goi.

Si se-nalta sarutul acesta
pana la soare
si se scutura apoi peste noi toti,
asternandu-se pe obraji,
de acolo in sange,
iar din sange in inimi.

Si asa, primavara pamantului 
e primavara inimilor noastre...
si presimtirea florilor ce se vor naste
din noi, prin noi si pentru noi.