Da-mi un soare rece
si o sa ti-l inapoiez incalzit,
dupa ce ii voi aduna toate razele
imprastiate in atatea zari.
Da-mi un cantec mut
si o sa-i gasesc toate cuvintele,
ratacite pe atat de multe buze
si le voi tese la loc in curgerea lui.
Da-mi o carte alba
si o sa-i aduc inapoi povestile,
uitate de toti cei ce au citit-o
si le voi scrie, din nou, pe paginile ei.
Da-mi o lume veche
si o sa o tin in palmele mele,
pana cand noi nuante vor colora
toate zambetele unei noi lumi.
Stiu ca nu sunt de-ajuns
un soare cald, un cantec si o carte,
ca sa aprinda-n suflet un viu demult uitat.
Dar nu vrei, totusi, sa-ncercam...?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu