Te-am zarit, prima oara, in povestile copilariei,
iar sufletul meu si-a promis
sa nu iti uite nici ochii, nici lumina.
Cand marea isi trimitea cantecul din departari
te cautam in adierile cu parfum sarat
si in fosnet de valuri mi se parea ca glasul ti-l aud...
In tineretea rasaritului si-n asfintitul de purpura
vibra culoarea tineretii tale
si freamatul inimii ti-l simteam, gasindu-si ritmul in inima mea.
Intr-un dans de fluture mi s-a parut ca deslusesc odata
primele litere ale numelui tau.
nici acum nu stiu daca asa a fost, sau de ce nu l-a scris pe tot...
Ti-am cautat urmele prin livezi albe,
si pe carari inundate de mireasma florilor de salcam,
dar te-ai ascuns printre petale si te-ai invelit in tacere, iar urmele ti s-au sters.
Poate ne-am intalnit de zeci de ori,
fara sa-mi amintesc si fara sa te stiu.
sau poate nici nu esti din lumea asta, iar marea si livezile n-au cum sa mi te-arate.
Cred ca va trebui sa-nvat din nou limba povestilor
si intr-o zi, prin fereastra unui batran castel,
o sa ne zambim, in sfarsit, unul altuia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu