O mana intinsa,
un inceput de zambet,
o chemare a inimii
si un cer de lumini in privire.
Le-am vazut,
le-am inteles,
dar am trecut mai departe
si am ramas cu pumnul inchis
cu zambetul stins
cu inima surda
si cu privirea insetata dupa lumini.
Asa mi-a spus sufletul
cand l-am intrebat, azi, ce mai face.
si eu, care-as fi zis ca-i merge bine...
Cred ca o sa ne asezam mai des la taifas,
ca sa nu trecem si altadata, la fel de usor, mai departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu