Povesti

Se intampla demult,cand ascultam

povestile culese dintre stele

si-n sufletele noastre pricepeam

si limba lor, si semnele din ele.

Sagalnic, vantul liber ne-a chemat

sa-l insotim, sa colindam cu el

vazduhurile lumii-n lung si-n lat...

dar i-am zis "nu"  si nu ne-am dus defel.

Cu ochi albastri si imbietori

nemarginita mare ne-a propus

sa stapanim pierdutele-i comori...

noi am spus iarasi "nu" - si nu ne-am dus.

Chiar curcubeul, surazand voios

a vrut pe amandoi sa ne incinga

cu brau-i frant, de aur luminos,

dar n-a putut nici el sa ne convinga..

Acum, din cand in cand, ne amintim 

c-a fost o vreme cand vorbeam cu marea,

si soapta vantului in suflete-o simtim

si parca-parca-i deslusim chemarea..

Dar e tarziu...povestile-au apus

iar semnele din ele le-am uitat.

Oare cum ar fost sa ne fi dus

pe-un arc de curcubeu, cand ne-a chemat?...