azi am chemat cea mai mare teama a mea
si i-am facut o propunere nebuneasca:
daca tot vom fi mai mereu impreuna,
ce-ar fi, macar, sa ne cunoastem mai bine?...
asa ca am plimbat-o pe cararile sufletului meu,
i-am aratat castelele si oceanele,
merii infloriti din livada bunicilor
si padurile verzi cu izvoarele lor vii...
s-a incruntat pe alocuri la stelele cerului meu,
s-a plans de mirosul jilav al pamantului,
nu i-au placut nici lalelele, nici seninul,
iar de razele soarelui s-a ferit de fiecare data...
le-am terminat pe toate
si a fost randul ei sa vorbeasca,
dar a tacut, ingandurata,
si mi-a spus ca va trebui sa ne despartim...
s-a indragostit de un mar inflorit,
de prin livada copilariei mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu