mai tii minte dimineata in care
am pasit prima oara pe tarm,
am rasfirat nisipurile-n palme
si-am stat sa mirosim fiecare floare?
am vazut muntii inalti, departe
si am mers, incantati, la ei,
ca la niste altare pe care pamantul
le inchina, dintotdeauna, cerului.
soare, copaci, cantece de izvoare,
roadele dulci si parfumul de pretutindeni...
ne-am indragostit asa usor de toate,
incat ne-am prefacut ca am ratacit drumul inapoi.
dar am visat azi noapte Oceanul
si cred ca o sa ma intorc acasa.
daca vii si tu ne vom tine de maini
atunci cand vom parasi tarmul indragit,
si ne vom scufunda in Marele Albastru.
iar daca nu, promit sa vin sa te vad
oricand mi se va face dor de noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu