Cand zarea de argint se lumina,
pornit-am vesela pe o carare,
caci ziua-ceea era o zi mare:
iubita mama, era ziua ta!
Zvonea padurea-n acea dimineata
de-al pasarilor vesel cirirpit,
si-n jur cu bucurie am simtit
plutind o mare dragoste de viata.
Si tot mergand desculta pe carare,
mereu spre tine gandul imi zbura,
si-aievea te vedeam, 'naintea mea,
cu ochi senini, si-n par - raze de soare...
La rau imi esti alaturi, si la bine,
si niciodata eu nu voi uita
privirea-ti blanda si iubirea ta...
esti, scumpa mama, vesnic langa mine.
Umbra-n padure era inca rara,
prin crengi un vanticel abia-adia,
iar tu, precum natura, mama mea,
vei fi mereu o alba primavara.
Cand soarele in zari se inalta
scaldand padurea-n valuri de lumina,
cu pas vioi si inima senina
pornit-am iar la drum spre casa mea
Iar tu-mi iesit-ai in intampinare;
cu bucurie-n brate te-am luat,
ti-am spus ca te iubesc, apoi ti-am dat
un proaspat buchetel de lacramioare :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu