Am visat azi noapte
o padure cu totul si cu totul alba.
Era ca si cum o unda cristalina
se jucase si devenise fir de iarba,
ramuri inalte si trunchiuri stravezii...
Copacii isi fredonau unii altora
cantece pe care doar le vedeam
alunecand prin aer,
fara sa le aud.
In linistea din jur, doar pasii mei scartaiau,
ca printr-un strat de zapada inghetata.
Am mers si-am tot mers,
fara sa stiu ce caut,
pana cand am zarit, din intamplare
un strat mic de flori galbene,
tacute si ghemuite una-ntr-alta...
Cum rasarisera acolo, nu stiu,
dar pareau asa stinghere,
prea viu colorate pentru lumea aceea de cristal,
incat le-am adunat
si-am impletit din ele o coroana mica,
cuibarind-o pe crestetul meu.
Am lasat apoi pasii sa ma poarte
spre marginea acelei stranii paduri
si-am iesit din paradisul alb,
aducand cu mine
galbene flori zambitoare,
care acum nu mai sunt stinghere
in lumea noastra, la fel de colorata si vie, ca ele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu