Mi-as plimba degetele peste pamant,
ca sa il rotunjesc frumos in palme,
dandu-i un suflet nou si zambitor.
As sufla adieri racoroase in deserturi,
ca sa le alin fierbinteala
si as varsa raze de soare in locuri intunecate...
Pe campuri si-n gradini as presara stele,
ca sa ne apropie de infinit
si as agata florile pe cer, ca sa nu ramana gol.
As aduna cantecele izvoarelor si ale oceanelor
ca sa le astern pe buzele vantului
si sa le auda o lume intreaga.
Din vulcani as culege focurile
ca sa le trimit sa arda
durerile si lacrimile si pustiul.
As da deoparte toate vălurile
de pe inimile tuturor oamenilor,
ca sa fim limpezi cu noi si cu ceilalti, intotdeauna.
Pana atunci, imbratisez pamantul asa cum e,
lasand florile si stelele acolo unde sunt,
si ma gandesc sa-ncep cu inima mea si cu vălurile ei...
...O fi cel mai usor, sau cel mai greu?
lasand florile si stelele acolo unde sunt,
si ma gandesc sa-ncep cu inima mea si cu vălurile ei...
...O fi cel mai usor, sau cel mai greu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu