Tace pamantul.
Sau poate doar pare sa taca,
ascuns sub valurile unui alb ocean
de lacrimi inghetate.
Sta si asteapta.
Iar rasuflarea lui e usoara,
ca rasuflarea unui inger mic,
ce-a coborat sa se joace in zapada.
Si spune povesti.
Le deapana radacinile, in odihna lor,
si-atat sunt de uimiti copacii,
ca au uitat tristetea frunzelor pierdute.
Tace pamantul,
leganat in imbratisarea iernii
si mangaiat de povestile sale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu