Sunt unele zile
cand amestecam culorile
intr-un mod nou
si pictam sensuri, zambete si lacrimi,
in forme ce pana ieri nu existau.
Asa cum soarele rasare si apune
in departari inflacarate,
ce ard mereu in alte lumini
si noi suntem chemati sa ne desenam pasii
de fiecare data altfel...
Noul ne sperie, pentru ca doar noul ne trezeste,
ne face sa ne pierdem, pentru a ne regasi,
scuturand tot praful vechi din noi...
si cand am sorbit din cupa lui,
nimic altceva nu ne va mai potoli, vreodata, setea.
Oare, cand avem atat de multe culori
in care ne putem inmuia pensulele,
de ce ne multumim
sa pictam tablouri atat de asemanatoare
zi dupa zi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu