Suferinţa este necesară până când înţelegi că ea nu e necesară.
Nu aranjându-ţi altfel circumstanţele vieţii îţi vei găsi liniştea, ci dându-ţi seama cine eşti la cel mai profund nivel.
Dacă nu vă puteţi simţi împăcat atunci când sunteţi singur, veţi căuta o
relaţie pentru a vă acoperi sentimentul de disconfort. Puteţi fi sigur
că această formă de disconfort va apărea într-o formă sau alta în
relaţie şi că vă veţi considera probabil partenerul răspunzător pentru
acest lucru.
Nu puteţi primi ceea ce nu oferiţi. Curgerea în exterior determină şi curgerea spre interior.
Cuvântul "iluminare" evocă într-un fel ideea unei realizări
supraomeneşti, iar sinele fals vrea să perpetueze această idee; dar
aceasta este pur şi simplu starea dumneavoastră naturală, trăirea
identităţii cu Fiinţa. Este o stare de conectare la ceva incomensurabil
şi indestructibil, la ceva care, aproape paradoxal, sunteţi în esenţă
dumneavoastră, dar care, cu toate acestea, vă depăşeşte cu mult. Ea
înseamnă regăsirea naturii dumneavoastre adevărate, dincolo de nume şi
de înfăţişare. Incapacitatea de a simţi această conectare dă naştere
iluziei separării — separare de propria persoană şi de lumea care vă
înconjoară. Atunci vă percepeţi, conştient sau inconştient, ca pe un
fragment izolat. Apare frica, iar conflictul interior devine starea
normală.
Dragostea pe care majoritatea cuplurilor o experimentează este bazată pe
o nevoie de completare. Întotdeauna te vei îndrăgosti de cineva care
îţi răspunde nevoilor ego-ului tău, pentru a înlocui o dependenţă şi
pentru a da un nou sens vieţii tale. În acest fel frica şi lipsa sunt
înlocuite de dragoste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu