Kahlil Gibran, in "Profetul":
Nu aş
putea să vă învăţ cum să vă rugaţi cu ajutorul cuvintelor.
Cel
Nevăzut nu ascultă vorbele voastre, afară doar dacă El însuşi le pronunţă, prin
buzele voastre.
Şi n‑aş
putea să vă învăţ rugăciunile mărilor, ale pădurilor şi ale munţilor,
Însă
voi, care v‑aţi născut în munţi, ori în păduri, sau pe mări, puteţi afla aceste
rugăciuni în inima voastră.
Iar
dacă veţi asculta, numai, în taina nopţii le veţi auzi şoptind în tăcere:
„Creatorule,
tu, care eşti eul nostru înaripat, în firea noastră voinţa ta voieşte,
În
dorinţa noastră dorinţa ta arde,
Puterea
ta e în noi, dorind să ne schimbe nopţile – care ale tale sunt – în zile, care
ale tale sunt, de asemenea.
Noi nu
putem să‑ţi cerem nimic, deoarece tu ne cunoşti trebuinţele înainte ca ele să
se ivit înlăuntrul nostru.
Tu eşti
trebuinţa noastră şi, dăruindu‑ne cât mai mult din tine, totul ne dărui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu