(decembrie 1999)
Fulgi mari de nea din cer se scuturau
peste campie, fara incetare...
pe-un drum pustiu, doi calatori mergeau,
cu greu croindu-si calea prin ninsoare.
Prin frig, in noaptea rece si tarzie,
o tanara femeie si-un barbat
inaintau pe drumul de campie
s-ajunga-ntr-un oras apropiat.
Pe un magar cuminte si trudit
femeia tanara calatorea
si uneori, sub gerul otelit,
in pumnii ingetati de frig sufa...
Ajuns-au in oras, cu chin amarnic,
si-au colindat pe strazi, dar fara rost,
batand din poarta-n poarta - insa zadarnic,
caci n-au gasit la nimeni adapost.
Abia intr-un staul de-animale
aflat-au ei un loc sa se-odihneasca,
si-n noapte-aceea, tinerei Fecioare
sositu-i-a chiar ceasul ca sa nasca.
Zapada a-ncetat a mai cadea,
iar gerul dintr-odat' s-a domolit.
o mandra si stralucitoare stea,
pe cerul limpede atunci a rasarit.
Pe ale stelei raze de lumina,
toti ingerii au coborat de sus
cu crini in maini, si-n noaptea cea senina
cantau in cor, slavindu-L pe Iisus...
Putea-n palate de-aur sa se nasca
El, Fiu al Dumnezeului cel Mare,
dar oamenii n-au vrut ca sa-L primeasca,
si S-a nascut in ieslea de-animale.
Mantuitorul nostru-ar fi putut
sa vina-n lume intr-o mandra-odaie
dar Domnu-n iese-umila S-a nascut,
avand ca asternut doar fan si paie.
De-atuncea, an de an, in Noaptea Sfanta,
o minunata stea pe cer rasare,
si ingeri coborati pe raze canta
slavind pe Fiul Domnului cel Mare. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu