E important să avem un secret şi presimţirea a ceva ce nu poate fi
cunoscut. Ne umple viaţa cu o nuanţă de impersonal, cu un numinosum.
Cine n-a făcut niciodată experienţa acestui lucru a pierdut ceva
esenţial. Omul trebuie să simtă că trăieşte într-o lume care este
misterioasă într-o anumită privinţă, să simtă că în ea se întâmplă şi
lucruri a căror experienţă o poate face, chiar dacă rămân inexplicabile,
şi nu numai acelea care se desfăşoară în limitele aşteptărilor.
Neaşteptatul şi incredibilul ţin de această lume. Numai atunci viaţa
este întreagă. Pentru mine, lumea a fost de la bun început infinit de
mare si de insesizabilă.
Cel mai mărunt dintre lucruri care are o semnificaţie valorează mai mult
în viaţă decât cel mai mare dintre lucruri, lipsit de ea.
Întâlnirea dintre doi oameni este precum contactul dintre două substanţe
chimice: dacă există o reacţie, amândoi suferă o transformare.
Cel care se apără de nou, de străin, regresând spre trecut, este în
aceeaşi condiţie neurotică ca şi cel ce se identifică cu noul, fugind de
trecut. Singura deosebire este că unul se înstrăinează de trecut, iar
celălalt - de viitor. Amândoi fac, în principiu, acelaşi lucru: îşi
salvează îngustimea conştientului, în loc să lase conflictul
contradicţiilor să izbucnească, sfărâmând totul, spre a-şi construi apoi
o stare de conştientă de nivel mai înalt şi cu orizont mai larg.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu