Si e iarasi primavara...
se inalta tremurand din inima pamantului,
sarutand radacinile viitoarelor fire de iarba,
ale viitoarelor flori
si ale copacilor goi.
Si se-nalta sarutul acesta
pana la soare
si se scutura apoi peste noi toti,
asternandu-se pe obraji,
de acolo in sange,
iar din sange in inimi.
Si asa, primavara pamantului
e primavara inimilor noastre...
si presimtirea florilor ce se vor naste
din noi, prin noi si pentru noi.
...Ca sa imi amintesc de adancimile pline de mister, ale Marelui Albastru. ...Ca sa imi amintesc ca "nicio fiinta umana nu este o insula. Facem cu totii parte din aceeasi energie a vietii, din aceeasi existenta oceanica. Si tocmai datorita faptului ca radacinile noastre sunt ancorate in aceeasi unitate, este posibila iubirea" (Osho) ...Si ca sa imi amintesc ca "Omul nu poate descoperi noi oceane, cata vreme nu are curajul de a pierde din vedere tarmul" (A.Gide) :)
sâmbătă, 1 martie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu