Sa vezi flori pe crengile inca uscate
si ochii albastri ai cerului, dupa pleoapele cenusii ale norilor,
Sa dansezi cu veselia ierbii ce va-mbraca pamantul
si nebunia fluturilor calatori,
Sa te faci mic, mic, mic
si sa te joci sub clopotele ghioceilor, cuibarindu-te sub ele,
Sa cauti viorele in poieni,
sub ultimele pete de zapada...
Nu conteaza ca afara e inca iarna,
Sufletul tau are haine noi.
Pentru el e deja primavara.
...Ca sa imi amintesc de adancimile pline de mister, ale Marelui Albastru. ...Ca sa imi amintesc ca "nicio fiinta umana nu este o insula. Facem cu totii parte din aceeasi energie a vietii, din aceeasi existenta oceanica. Si tocmai datorita faptului ca radacinile noastre sunt ancorate in aceeasi unitate, este posibila iubirea" (Osho) ...Si ca sa imi amintesc ca "Omul nu poate descoperi noi oceane, cata vreme nu are curajul de a pierde din vedere tarmul" (A.Gide) :)
sâmbătă, 1 martie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu