din coroana prinsa in pletele toamnei
s-a desprins azi o frunza.
a fost doar o intamplare,
si oricum nu s-a pierdut cu totul,
caci a cules-o imediat nebunul vant,
dar toamna tot s-a suparat.
exista in toate o ordine fireasca,
stim ce urmeaza, stim cum sa fim,
dar o astfel de ratacire
poate-ncurca povestea cunoscuta ...
daca frunza, in loc sa se fi dus cu toamna ei,
acum va poposi cine stie unde
si in loc sa isi urmeze cunoscutul drum
va ajunge din greseala in lumea primaverii?
cum va trai o frunza ruginie
cu-atata verde-n jur?
si cum sa spuna tineretii
ce va urma...?
sau, poate, frunza noastra isi va gasi
copacul care a nascut-o
si va poposi pe aceeasi creanga,
ca intr-un leagan mangaietor.
iar vantul, daca va fi bun,
o va lasa sa doarma acolo, pana-ntr-o alta toamna...
...Ca sa imi amintesc de adancimile pline de mister, ale Marelui Albastru. ...Ca sa imi amintesc ca "nicio fiinta umana nu este o insula. Facem cu totii parte din aceeasi energie a vietii, din aceeasi existenta oceanica. Si tocmai datorita faptului ca radacinile noastre sunt ancorate in aceeasi unitate, este posibila iubirea" (Osho) ...Si ca sa imi amintesc ca "Omul nu poate descoperi noi oceane, cata vreme nu are curajul de a pierde din vedere tarmul" (A.Gide) :)
joi, 11 octombrie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu