mi-a adus vantul
o scrisoare de la Viitorul meu...
l-am rugat sa ramana, sa mai stam de vorba,
si s-a asezat langa mine, cu bujori infloriti in obraji.
sa primesc o scrisoare de la Viitor...
mi-era sufletul o mare intrebare si o mare teama,
un inceput de rasarit,
presimtind primele umbre ale inserarii.
am desfacut-o,
si un zambet s-a desprins din ea,
m-a privit, m-a recunoscut
si s-a asezat, emotionat, pe buzele mele.
nu m-am grabit.
am ascultat mai intai povestile vantului,
si cand le-a terminat a asteptat,
curios sa-mi auda raspunsul.
asa ca am citit.
si-am inceput sa zambesc,
cu zambetul primit mai devreme,
scufundandu-ma in alte povesti, nescrise inca...
stiu ca m-a trezit vantul,
si in loc de raspuns,
am asezat un sarut pe obrajii lui si mai imbujorati,
lasandu-l sa il duca mai departe.
intr-o zi, o sa imi recunosc sarutul
pe aceleasi buze ale Viitorului
care mi-au trimis si zambetul
strecurat, ca o taina, in povestea mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu