Te-ai asezat, tacut,
intr-un colt al sufletului meu,
cu privirea obosita,
si o intrebare nerostita pe buze.
Ma stii, te stiu
si amandoi cunoastem
rostul ascuns al unei revederi
ce-si are radacinile demult, demult.
Ce bine ca am aflat
cuvintele pe care le asteptai...
am gasit in ele si linistea
pe care amandoi am cautat-o.
Aseaza-te, deci, mai bine,
in locul pe care l-ai avut mereu
si hai sa stam de povesti
cum am stat intotdeauna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu