Am aflat ca primul colind
l-au murmurat zanele padurii
demult, in vremea primelor ninsori.
L-a auzit vantul si l-a dus mai departe
cautand alte voci care sa il cante.
Si intr-o zi, din intamplare,
s-a incurcat in parul unor copii
care se jucau veseli in zapada.
Le-a soptit vorbele la urechi
si din aburul suflarii lor
a inceput sa curga dulcea adiere
a primului colind cantat de oameni.
...Ca sa imi amintesc de adancimile pline de mister, ale Marelui Albastru. ...Ca sa imi amintesc ca "nicio fiinta umana nu este o insula. Facem cu totii parte din aceeasi energie a vietii, din aceeasi existenta oceanica. Si tocmai datorita faptului ca radacinile noastre sunt ancorate in aceeasi unitate, este posibila iubirea" (Osho) ...Si ca sa imi amintesc ca "Omul nu poate descoperi noi oceane, cata vreme nu are curajul de a pierde din vedere tarmul" (A.Gide) :)
miercuri, 26 decembrie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu