Primul colind

Am aflat ca primul colind
l-au murmurat zanele padurii
demult, in vremea primelor ninsori.
L-a auzit vantul si l-a dus mai departe
cautand alte voci care sa il cante.
Si intr-o zi, din intamplare,
s-a incurcat in parul unor copii
care se jucau veseli in zapada.
Le-a soptit vorbele la urechi
si din aburul suflarii lor
a inceput sa curga dulcea adiere
a primului colind cantat de oameni.

Tace pamantul

Tace pamantul.

Sau poate doar pare sa taca,
ascuns sub valurile unui alb ocean
de lacrimi inghetate.

Sta si asteapta.

Iar rasuflarea lui e usoara,
ca rasuflarea unui inger mic,
ce-a coborat sa se joace in zapada.

Si spune povesti.

Le deapana radacinile, in odihna lor,
si-atat sunt de uimiti copacii,
ca au uitat tristetea frunzelor pierdute.

Tace pamantul,
leganat in imbratisarea iernii
si mangaiat de povestile sale.