intr-o noapte albastra,
o stea curioasa
a privit spre pamant
si si-a vazut reflexia
nu intr-un ocean, nu intr-un lac,
ci intr-o mica lacrima
alunecata pe un obraz.
doar o clipa
s-au oglindit una in cealalta...
o intalnire a unui foc din necunoscut
cu o picatura a bucuriei sau a tristetei.
cine sa le fi vazut...
si cine poate spune
ca o stea si o lacrima nu se pot regasi?
la urma urmei,
in scurta ei viata,
o lacrima poate imbratisa cerul intreg.
...Ca sa imi amintesc de adancimile pline de mister, ale Marelui Albastru. ...Ca sa imi amintesc ca "nicio fiinta umana nu este o insula. Facem cu totii parte din aceeasi energie a vietii, din aceeasi existenta oceanica. Si tocmai datorita faptului ca radacinile noastre sunt ancorate in aceeasi unitate, este posibila iubirea" (Osho) ...Si ca sa imi amintesc ca "Omul nu poate descoperi noi oceane, cata vreme nu are curajul de a pierde din vedere tarmul" (A.Gide) :)
duminică, 23 septembrie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu