Soapte de Noiembrie

  Din filele lui Noiembrie
  povestile curg ruginii
  ca aurul ars al frunzelor pe crengile aproape goale...

  Intreb prin jurul meu
  si unii iubesc tineretea primaverii,
  altii libertarea verii
  sau soarele bland de septembrie.

  N-am auzit pe nimeni 
  sa mangaie cu drag
  un Noiembrie cenusiu,
  ce nu-i toamna, nici iarna,
  ci doar trecerea dintre ele.

  O trecere cu ploi, cu frig,
  cu frunze care nu mai sunt galbene, luminoase,
  ci se usuca si cad moarte
  la radacinile copacului lor...

  Dar e asa frumos Noiembrie...
  daca stii sa-l privesti,
  daca asculti oftatul copacilor
  ce lung au asteptat odihna iernii.

  Ii vezi cum se ascund
  sub patura de frunze
  si se-adancesc in linistea pamantului,
  usurati de poveri.

  Noiembrie ne-aduce vesti
  despre mirosul cozonacilor,
  despre linistea colindelor,
  despre cum e sa intri intr-o casa calda,
  scuturandu-te de zapada.


  Este o luna a vestilor
  si a povestilor
  despre iarna alba ce va veni.