...Ca sa imi amintesc de adancimile pline de mister, ale Marelui Albastru. ...Ca sa imi amintesc ca "nicio fiinta umana nu este o insula. Facem cu totii parte din aceeasi energie a vietii, din aceeasi existenta oceanica. Si tocmai datorita faptului ca radacinile noastre sunt ancorate in aceeasi unitate, este posibila iubirea" (Osho) ...Si ca sa imi amintesc ca "Omul nu poate descoperi noi oceane, cata vreme nu are curajul de a pierde din vedere tarmul" (A.Gide) :)
miercuri, 30 decembrie 2015
Noi inceputuri
noi deschideri
ne soptesc,
aripi noi
in suflet cresc,
doua lumi se impletesc,
doua vremuri: ieri si maine,
mereu azi se intalnesc.
soare, ploaie si seninuri,
ce in noi s-au revarsat,
se aseaza-n cupa zilei,
si-n adancu-nvolburat
vii povesti, ce le-am uitat,
se trezesc si se intreaba
cum de viata nu le-am dat.
pagini albe,
pagini care
ne asteapta
cu rabdare,
sa le umplem de culoare,
sa re-scriem fiecare
vii povesti cu stropi de soare.
miercuri, 25 noiembrie 2015
Soapte de Noiembrie
Din filele lui Noiembrie
povestile curg ruginii
ca aurul ars al frunzelor pe crengile aproape goale...
Intreb prin jurul meu
si unii iubesc tineretea primaverii,
altii libertarea verii
sau soarele bland de septembrie.
N-am auzit pe nimeni
sa mangaie cu drag
un Noiembrie cenusiu,
ce nu-i toamna, nici iarna,
ci doar trecerea dintre ele.
O trecere cu ploi, cu frig,
cu frunze care nu mai sunt galbene, luminoase,
ci se usuca si cad moarte
la radacinile copacului lor...
Dar e asa frumos Noiembrie...
daca stii sa-l privesti,
daca asculti oftatul copacilor
ce lung au asteptat odihna iernii.
Ii vezi cum se ascund
sub patura de frunze
si se-adancesc in linistea pamantului,
usurati de poveri.
Noiembrie ne-aduce vesti
despre mirosul cozonacilor,
despre linistea colindelor,
despre cum e sa intri intr-o casa calda,
scuturandu-te de zapada.
Este o luna a vestilor
si a povestilor
despre iarna alba ce va veni.
luni, 16 februarie 2015
Picaturi de soare
Am adunat in pumni
picaturi de soare scurse dintre nori.
Sunt fragile si usoare,
dar aud cum rade lumina in miezul lor.
Am de gand sa le sorb in privirea mea
si cand vor pleca norii
sa ma uit la soare
si sa i le trimit inapoi .
Sa fie din nou intreg.
picaturi de soare scurse dintre nori.
Sunt fragile si usoare,
dar aud cum rade lumina in miezul lor.
Am de gand sa le sorb in privirea mea
si cand vor pleca norii
sa ma uit la soare
si sa i le trimit inapoi .
Sa fie din nou intreg.
miercuri, 21 ianuarie 2015
Furtuna devenita alizeu
Stia ca e furtuna.
Nu apa lina, nu petala de floare.
Furtuna.
Stia ca celorlalti le e putin frica de ea,
nu de vanturile ei, nu de ce ar putea strica pe afara.
ci de ce ar tulbura in adancuri.
Asa ca s-a facut cuminte,
a luat chip de alizeu
si s-a jucat pe campiile si deserturile pamantului.
Dar orice facea,
nu putea uita ca e furtuna,
ca adierea lina, dreapta, nu e adierea ei.
Asa ca si-a chemat vanturile
si-a scuturat pletele
si si-a intins aripile amortite peste lume.
Iar lumea a zambit,
caci tot ce ea, furtuna, darama in cale,
se aseza din nou,
si toate apele pe care le aducea pamantului insetat
erau de mult dorite si mult asteptate.
Nu apa lina, nu petala de floare.
Furtuna.
Stia ca celorlalti le e putin frica de ea,
nu de vanturile ei, nu de ce ar putea strica pe afara.
ci de ce ar tulbura in adancuri.
Asa ca s-a facut cuminte,
a luat chip de alizeu
si s-a jucat pe campiile si deserturile pamantului.
Dar orice facea,
nu putea uita ca e furtuna,
ca adierea lina, dreapta, nu e adierea ei.
Asa ca si-a chemat vanturile
si-a scuturat pletele
si si-a intins aripile amortite peste lume.
Iar lumea a zambit,
caci tot ce ea, furtuna, darama in cale,
se aseza din nou,
si toate apele pe care le aducea pamantului insetat
erau de mult dorite si mult asteptate.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)